Păi, după cum am tot anunţat (prin alte părţi, nu aici :P), în seara asta, la Magnet a fost cântare mare!
Din programul serii au făcut parte nume sonore de pe scena chitariştilor ieşeni: Sebastian Albu, Ionuţ Caraene, Andrei Bauer şi Andrei Savinescu. A fost o seară incendiară, mai ales că s-au cântat melodii pe care cei în cauză nu le mai cântaseră de ceva vreme (la Acoustic Sessions, de exemplu). Aşadar, Sebastian ne-a bucurat auzul cu „Doină” (Măi muiere cu păr lung, văd că eu nu-ţi mai ajung 😛), Ionuţ a cântat hiper-preferata mea „Ars Doloris” (De ce te miri, e loc destul în mine. E loc destul în mine pentru tine…), iar cei doi Andrei au cântat din nou împreună, aşa cum se întâmpla mai de mult în fiecare weekend pe când Magnetul era în Păcurari.
A cântat şi donşoara „dulce mic”, dar n-am să-i scriu numele, să nu se găsească pe google cumva şi să-i fie dărâmate laudele de complezenţă ale celor câţiva „amabili” care au încurajat-o să cânte în continuare. Părerea mea, de nespecialist? Aş porni de la nişte versuri de-ale ‘mneaei: „Tic, tac, tic, tac…” mai bine tac :D.
Am avut şi invitaţi speciali din Belgia, care nu se mai dădeau duşi, chiar dacă mai aveau puţin şi pierdeau trenul către Bucureşti. S-au îndrăgostit de muzica băieţilor şi de Silva brună :D, de Iaşi, de tot. Aşa că îi aşteptăm cât de curând înapoi, cu mare drag.
Să nu uităm totuşi de prezenţa câtorva reprezentanţi ai online-ului, care, fie au trecut doar să ne salute, fie au fost acolo cu noi până la finalul cântării (Mr. Somnulescu, Bog, Matei).
Şi cam atât pentru ziua de azi, căci weekend-ul nu este liber pentru toată lumea, iar eu am treabă de dimineaţă (iar!!). Dar nu închei înainte de a-mi formula dorinţa arzătoare de a avea înregistrate melodiile lui Ionuţ Caraene, pe care nu-l pot asculta decât dacă are chef să cânte (ceea ce se întâmplă destul de rar în ultima vreme :(). Nu ştiu, poate ajunge şi pe la el dorinţa mea şi se înduplecă, se înduioşează şi ne face o bucurie :D. Fac şi petiţie dacă trebuie, doar că nu o pot semna decât cei care au avut norocul de a-l asculta :D.
Acestea fiind spuse, îmi dau jos de pe dulap motanul şi mă retrag în lumea mea, în care e loc destul… dar numai pentru mine nu e loc destul în mine…
The Friend 44 