Amintiri şi poveşti mai deocheate

Într-un final a ajuns şi în librării cărţulia lui Djuvara. Era atât de căutată şi aşteptată cartea asta, încât devenisem mai curioasă decât de Bobotează, cu busuiocul sub pernă; în concluzie, am citit-o imediat ce a ajuns coletul Humanitas. Aşadar, Amintiri şi poveşti mai deocheate, semnate de faimosul şi savuros-povestitorul Neagu Djuvara.

“Confidenţial!”, Moş Neagu ne povesteşte câte una-alta despre diverse personaje pe care le-a cunoscut, ne poartă prin veac împărtăşindu-ne mici indiscreţii despre fiecare, ne schiţează chiar şi câteva încrengături de arbori genealogici (ca să pricepem exact despre ce ne povesteşte el acolo), dar mereu parcă pus pe şotii. Citind, mă şi imaginam cu Djuvara stând pe scaun la mine în prăvălie (aşa cum obişnuia Alexoaie să stea zilnic aproape, înainte să plece în deplasare permanentă, odihnească-se în pace) povestindu-mi toate aceste picanterii ale veacului, sărind de la un subiect la altul, mimând o oarecare pudicitate, dar savurând la maxim momentul.

Un mic exemplu: povestind despre Căsătorii între ardeleni şi boieroaice răgăţene şi viceversa, ne prezintă cazul unei Ghiculeşti care s-a căsătorit cu tânărul şi fercheşul prefect Spătaru. De ce caz? pentru că miresuca se apropia bine de 40 de ani şi încă era neprihănită, iar în noaptea nunţii, când a venit “clipa fatidică să-şi piardă fecioria”, cică a început să strige că aşa ceva nu se poate! Dar mirele, ardelean nemilos, i-a spus, “împingând în vrăjmăşie: Musai să intre, c-alta nu-i! Şi a intrat. Chiar de multe ori, că perechea, după toate aparenţele, a trăit în armonie şi s-au născut doi flăcăi sănătoşi şi frumoşi.”

Aşadar, presărate ici şi colo cu detalii mai deocheate (nu foarte deocheate totuşi), amintirile şi poveştile lui Moş Neagu te captivează până la ultima pagină, la care oricum nu prea îţi dai seama cum ai ajuns (nu e nici foarte mare cărţulia, are ilustraţii şi nu e nici o lectură dificilă). Iar la final, închizi cartea cu un zâmbet şturlubatic jucându-ţi în colţul gurii şi parcă-ţi vine să spui, clătinând din cap :

“Ţţţţţ, Moş Neagule, te ţii de şotii, ai? “