Ok, vreau acasa!

Bun, am fost la plaja, m-am bronzat, m-am balacit, mi-am cumparat carti, margele, cercei si alte prostioare, am cunoscut cativa oameni interesanti, dar gata! Vreau acasa!

Delegatiile astea sunt bune, mai ales la mare, dar nu la Mamaia!!!! Daca va intrebati unde au disparut pitipoancele si cocalarii de la voi din cartier, nu va speriati, nu i-au luat hingherii, au plecat cu totii, de buna voie, exact aci la malu’ marii, sa ma impiedic eu de ei!

Vai… dac-ati stii cat de dor imi e de dulcele targ al Iesilor, de oamenii dragi mie, de pravalia mea inghesuita, de clientii mei deosebiti, de sefa mea minunata… Ehh… toate imi lipsesc. Parca si gandul ca o s-o vad pe Schnappi cu sapca si-o sa ma iau de ea ma inveseleste. Dar nu mai e mult: duminica seara, pe la zece si ceva, aterizez in gara mare. In drum spre casa, evident ca trec prin parcul atat de drag noua (cine stie, cunoaste), unde te anunt de pe acum ca prezenta e obligatorie .

De-abia astept sa va vad si stam de povesti, asa ca faceti-va timp de-o intalnire pe saptamana viitoare! Imi lipsiti tare mult!

Cu drag, tot io. Va pup!

Vant si soare

Si daca lucrurile ar fi fost altfel, eu unde as fi fost acum? Tu la cine te-ai fi gandit? Si oare cum ar fi fost, la fel de confuz ca de obicei?

Ba cald, ba rece…

Nici o veste de pe frontul de nord. Iar pescarusii cica nu fac mesagerie in moldova. Puterea gandului functiona de obicei, dar acum se zdrobeste de bariere si se intoarce inapoi in mii de bucati.

Daca-mi vedeti gandul, dati-i o gura de apa dulce… sufera de deshidratare si lipsa de iubire. Eu l-am izgonit, cine trebuia nu avea poarta gandurilor deschisa, asa ca rataceste plutind in deriva.

Marea e la doi pasi, am sa ma duc s-o vizitez si sa-i spun o poveste. Poate doar asa voi scapa de toate gandurile ce revin zdrobite. Poate asa, spusa marii, povestea mea va pleca in larg iar eu voi avea linistea inapoi…

Scrisoare din departare

Dragii mei,

Stiu ca am plecat in graba si in mare secret, dar cateodata se mai intampla. Nu, nu v-am parasit, am plecat doar in delegatie si ka un moment dat am sa ma si intorc. Nu ma invidiati, inca n-am pus piciorul pe nisip, desi am vreo 48 de ore de cand am plecat de-acasa, iar marea am vazut-o de la distanta. In schimb i-am simtit mirosul sarat invadandu-mi sinusurile, plamanii, mintea si sufletul.

Pana astazi, a fost agitatia si stresul de pe lume. De maine sper sa fie bine si sa apuc sa ma odihnesc. Oricum, ma bucur doar ca nu am timp sa ma gandesc. Nu prea inteleg exact ce mi se intampla, asa ca prefer sa pun situatia in cui si sa nu-mi zdrobesc imaginatia de ziduri de nepatruns. Iar delegatia imi face bine… in aceasta directie.

Mi-am cumparat carti deja , evident! “Ma numesc rosu” la 27 de lei :O, adica super mega oferta, “Cine mi-a furat cascavalul” la 11 lei, plus 7 carti de la Cotidianul, si pentru ca sunt eu draguta si irezistibila, am primit cadou inca 7 carti, asa ca mi-am completat colectia cu 14 carti Cotidianul . Si asta a fost doar prima zi de targ, dar aici este plin de minuni si oferte, asa ca nu se stie daca nu o sa trebuiasca sa va faceti mila de mine  sa-mi trimiteti bani de drum inapoi si sa ma asteptati la gara cu tirul .

Oricum, ideea este ca e multa agitatie, multa lume, organizare faina, asa ca daca dati o fuga prin Mamaia, astept sa ma vizitati la Targul Estival Constanta (care de fapt este in Mamaia… mici detalii): carti, suveniruri si delicatese. Dezmat la reduceri, rasfat la oferte. De neratat!

Acum, pentru ca este foarte tarziu, am sa-mi inchei scrisoarea prin a va spune ca, desi par a nu da nici macar un semn de viata, sa stiti ca nu v-am uitat, va iubesc in continuare la fel de mult, imi lipsiti, dar sa fim seriosi, ma intorc eu si scoatem parleala .

Intre timp, numai bine si va rog mai vizitati-mi sefa, ca e singurica saracuta si are nevoie de cate-o vorba buna si-o cafea uneori (ca sa-mi suporte lipsa mai usor ). Pentru mine nu va faceti griji, am sa ma descurc. Daca raman fara bani, se stie ca urlu .

Cu tare mult drag, a voastra draga si scumpa… tot io, evident .

PS: mi-am gasit cativa ardeleni de-ai mei si mi-am adus aminte ce dulce imi era accentul… a revenit in forta . Şî tăt îs io mândră şi ferice .

Ia deseneaza tu un porcusor

Dap, desi vazusem de multe ori chestia asta cu porcusorul, niciodata n-am avut chef de asa ceva. Pana la urma, i-a venit si porcusorului randul.

In caz ca aveti curiozitati, AICI gasiti porcul si interpretarea lui . In mare, cam asa e. In mic, mai analizez si copacul .

Dar asta alta data, ca am terminat pauza de relaxare. Back to work now!

O carte

Candva, m-am oprit pe o banca si am scris. In carnetelul meu rosu, primit la un targ de job-uri. Ma mai oprisem candva, inainte de acest candva, pe o alta banca. Fusese diferit…

Nu poti citi o carte vazandu-i doar copertile, sau citind mica descriere de pe coperta a patra. Ii cercetezi cu grija prima coperta, privesti hipnotizat imaginea, ii plasmuiesti povestea, te cuprinde curiozitatea… Iti treci usor un deget peste coperta lucioasa, apoi inca unul, si inca unul, pana cand senzatia te captiveaza cu totul si mana intreaga isi plimba terminatiile nervoase peste ceea ce adaposteste povestea. O cuprinzi in palme, iti inunzi sinusurile cu mirosul intepator de carte noua, iti treci degetele printre foile moi, o deschizi la intamplare, citesti fragmente, ramai captiv literelor insiruite in combinatii ciudate, o simti cu toata fiinta ta si ti-o doresti pe noptiera. Nu, nu in biblioteca, ci acolo, langa tine in fiecare seara, sa citesti putin cate putin, sa savurezi fiecare cuvant, sa revii asupra multor pasaje de care nu te poti desprinde, sa o atingi in treacat ori de cate ori iti rasare in cale, sa te gandesti mereu la ea si sa te grabesti seara spre casa pentru a te bucura inca putin de insiruirea ciudata ce te tine captiv. Si in fiecare seara sa adormi cu ea in brate, absolut fascinat de cate minunatii se pot inghesui intre doua coperti seducator de ciudate, complet uluit de cat de multa placere iti face s-o regasesti, paragraf cu paragraf, mereu altfel.

more about “Andy McKee – Rylynn – Acoustic Guitar…“, posted with vodpod

Fantezii de verde

libertate frate!

Vreau sa spun ca m-a lovit un dor de Vama, de nu ma vad! Afara e o caldura infernala, in pravalie adie briza, muzica e perfecta (The Cat Empire, evident ) iar eu, ca homo automaticus ce sunt, lucrez si visez la clipe de libertate totala si relaxare departe de oras.

Vreau sa plec si sa nu-mi pese de nimic, sa stiu ca nu am nimic de facut, ca pot sa citesc non-stop, ca pot sa stau degeaba daca vreau, ca nu ma bate nimeni la cap si ca nu trebuie sa dau socoteala nimanui. Sa stau pe coasta inalta a tarmului, sa privesc marea in departare, sa-mi savurez laptele cu cafea, vantul si apa sarata sa-mi faca parul ca de sarma, dar mie sa nu-mi pese… Sa am cu mine fanteziile de duminica, din care sa consum doar cate putin si sa plutesc linistita in lumea mea.

……….