Chiar daca nu am mai abordat subiectul de multa vreme, dupa baiatul mamei si barbatul posesiv, m-am gandit sa va mai impartasesc din experienta acumulata intre timp, ca stiti vorba aia: trebuie sa invatam si din greselile altora, pentru ca nu traim suficient sa le face noi pe toate 
. Asadar, pentru a continua seria barbatilor pe care e bine sa-i ai in preajma… la o oarecare distanta sentimentala, astazi vom diseca specimenul “morteciu’ “.
Morteciu’ se gaseste in stare naturala intr-o forma usor deprimata, cu increderea in sine scaldandu-se undeva pe sub nivelul marii, cu diverse forme de frustrari si remuscari, regrete si fantome din trecut ce-l bantuie. Ca infatisare, intotdeauna va avea o figura boema, un aer misterios si, evident, foarte atragator. In necunostinta de cauza, nu poti decat sa ti-l doresti in preajma, iar cum tie nu-ti plac lucruriele perfecte, usoara lui depresie il face o prada si mai ravnita (fara sa ai habar macar ca pana la urma tu esti cea vanata).
Atractia fata de un asemenea specimen este imensa: vezi morteciu’ stralucind, simti cum se aliniaza planetele in momentul in care vi se intalnesc privirile si in scurt timp, te trezesti ca lucrurile au avansat cu viteza luminii. Alaturi de un asemenea specimen zilele par luni, iar lunile par ani, dar oricum timpul nu mai conteaza, pentru ca aveti impresia ca va cunoasteti de-o viata. Totul decurge minunat: tu iti concentrezi toata energia pozitiva asupra morteciului, in foarte scurt timp il vindeci de frustrari si inhibitii, ai parte de performante si experiente uimitoare (nici tu nu stiai ca poti atat de mult, de des si de bine), el isi redobandeste increderea in sine, incepe sa-i dispara depresia si, visator cum este, deja isi proiecteaza alaturi de tine intregul viitor: gemeni, rulota, o pipa si-un catel. Este si normal, alaturi de tine se simte liber, prinde puteri vazand cu ochii, isi recapata speranta intr-o viata libera si palpitanta, asa cum si-o doreste, dar, draga mea, nu te lasa inselata! Deja ti se pare si tie prea frumos ca sa fie chiar adevarat, nu? Si totusi…
Si totusi, te bucuri in continuare de ceea ce ti se intampla. Esti bulversata si flatata de teribila sinceritate de care da dovada: iti spune tot ce gandeste, ce i se intampla, tot ce-si doreste, vise si fantezii (si are imaginatie bogata, asa ca e un deliciu discutia cu el), iti impartaseste mesajele disperate de la fosta iubita, incercati sa gasiti o solutie cat mai buna si… toate astea impreuna. Mereu impreuna(inca din prima seara, cand era prea tarziu sa te mai duca acasa), chiar daca iese cu baietii, pentru ca tu oricum te incadrezi perfect in peisaj si nu se simte incorsetat ca si cum ar fi iesit cu iubita in oras: te vede ca pe one of the boys. Da, doar ca deja ar trebui sa-ti pui niste probleme, pentru ca incepi sa te transformi si te trezesti peste noapte ca nu mai sunteti decat best friends (who fuck a lot), iar el incepe sa aiba din ce in ce mai multe regrete si remuscari alimentate de himere din trecut.
Pentru ca desi il vezi in fata ochilor, morteciu’ traieste foarte rar in prezent: este mereu agatat de un trecut la care se intoarce periodic si pe care il paraseste cand simte ca nu mai poate. E ca si cum ti-ai lua o vacanta de la serviciu, unde sefa e permanent crizata si are ceva cu tine, iar cand simti ca nu mai suporti, pleci in vacanta, evadezi, iti faci de cap, te simti bine, esti TU pentru cateva zile, dupa care te intorci inapoi la birou. Te intorci in acelasi mediu si tu stii asta, dar acum, cu bateriile incarcate, esti dispus din nou sa inghiti toate rahaturile, pentru ca na, chiar daca nu esti deloc multumit, te amagesti cu gandul ca macar e ceva sigur, ca esti acolo de atatia ani si ca ar fi nasol sa pleci tocmai acum, cand au atat de mare nevoie de tine.
De-acum, ca tot sunteti BFF (best friends forever), incepi sa tragi semnale de alarma, ca urmare a fluxului crescand de remuscari si regrete, expui problema in fundul gol in fata morteciului si astepti o reactie. Ca reactie, morteciu’ pleaca. Isi da seama ca nu poate trece peste remuscari (alimentate permanent de reactii disperate), poate ca nici macar nu vrea, pentru ca, desi in vacanta avea preocupari spirituale si isi planuia evadarea si detasarea de material si social, pana la urma prefera drumul batatorit, prefera sa-i fie caldut, prefera sa se nege pe sine si sa se ascunda din nou in spatele unei masti. Daca in vacanta era mandru ca avusese curajul sa se sustraga speciei din care face parte (caracterizata de frica de a fugi de confort si de a-si lasa adevaratul eu sa iasa la suprafata), se pare ca spaima de a renunta la confort si la regulile societatii castiga de fiecare data. Morteciul va reveni mereu la Maria lui, se va bucura de bunurile acesteia si-i va da acesteia impresia ca totul este bine asa cum este… Dar ii va fi caldut . Probabil va avea o vreme remuscari vis-a-vis de vacanta, dar sigur vor trece repede, caci au mai fost si alte vacante inainte si s-a descurcat de fiecare data. La fel cum cu siguranta vor continua sa mai fie vacante…
Oare, dupa ce vezi lumina, chiar vrei sa te mai intorci in pestera? O fi ea pestera bine infipta in munte, dar amintirea luminii iti va ramane mereu pe retina.
PS: Am uitat sa precizez ca morteciu’ avea contract de munca pe perioada nedeterminata si ca sefa ii facuse chiar carte de munca? Ma scuzati, din cauza alergaturii… fug cat mai departe posibil, sa ma pregatesc de scris despre urmatorul specimen.
