Nu noi :-”

Dimineata, in graba, deschid usa liftului si ce vad? Pe peretele din fata, in lift, un afis mare: Va rugam nu mai lasati cainele negru in scara blocului! Am inceput sa radem… bine ca nu ne-a vazut nimeni .

Va intrebati care este povestea cainelui negru? Ei bine, nu este decat un caine negru ce-si face veacul pe la noi prin fata blocului. Dar cand m-am mutat eu in imobilul de la adresa cu pricina, august fiind, acest caine negru era gasit mereu in fata unei usi de la etajul IV. Ai fi spus ca locuieste acolo, daca  era sa te iei dupa mancarea speciala pentru catei si bolul cu apa ce-i stateau in imediata apropiere. De cele mai multe ori l-am vazut in compania vecinei de la acel apartament, asa ca am concluzionat noi ca ar fi in grija ei. Si oricum, este un caine inteligent: intra in lift inaintea ta si asteapta sa inchizi usa, se orienteaza in spatiu imediat, adica daca nu stiai ca locuieste la 4 si l-ai dus mai sus, cobora singur si fara indrumari… Ce sa mai, un caine frumos, destept si… nu, nu cu bani… negru.

Si totusi, se pare ca a devenit canina non grata aceasta fiinta, din moment ce afisele erau lipite peste tot. Stau si ma intreb si eu, imi fac scenarii: s-o fi mutat vecina? s-o fi mutat cineva la vecina? o fi facut catelul prostii in scara blocului? (muzica tare sau latraturi n-am auzit, deci chef canin sigur n-a fost ) Habar n-am!

Cert este ca noi aseara, i-am cam dat drumul in scara . Ba chiar l-am invitat, ca saracul statea singur  in ploaie . Doar nu era sa fim asa insensibili, ca oameni suntem! Iar dimineata, evident ca ne-a amuzat afisul . Ca sa vezi, nu stiam ca avem influenta asa mare si rapida asupra comunitatii; ar trebui sa experimentam la o scara mai larga (nu, nu o scara de bloc ).

De ce nu?

Chiar asa, de ce nu? Cu siguranta pentru fiecare “de ce”, mereu vei gasi un “de ce nu”.

De foarte multe ori se intampla sa refuzam oportunitati din diverse motive stupide: fie a doua zi mergem la serviciu, fie suntem deja obositi, fie cica nu mai avem bani decat de chirie si de-o minima existenta, colea… De fapt, de cele mai multe ori ne este frica sa ne asumam riscul de a actiona, de a iesi din rutina, de a ne parasi patratica in care ne desfasuram anosta existenta. Ne este mai comod sa ramanem acasa in fata calculatorului sau imbecilizandu-ne in fata televizorul (m-am gandit la o campanie anti TV support?) decat sa ne miscam fundul din casa in cazul unei adunari spontane. Prietenii mai pot astepta… si oricum, fiecare e cam pe la casa lui, ba insurat ba in relatie de ani de zile, s-au mosnegit cu totii… Parca te-ai distra, dar nu ai chef chiar acum, poate data viitoare.

Ei, na! Ce sa zic! Stiu foarte bine atitudinea asta, pentru ca am carat-o dupa mine multa vreme. Si totusi, DE CE NU? Poate ca nu iese de fiecare data, poate ca iti vine sa zici ca mai bine stateai acasa, dar pana la urma, esti cu o jumatate de picior iesit din monotonie. Poate unele chestii ti se par o nebunie, dar merita sa le incerci! Sigur ai ceva de castigat. Iar oboseala, o acumulezi si stand acasa .

Cate o iesire din cutiuta din cand in cand, nu strica. Iar dimineata pe la cinci si jumatate, in Botanica este o atmosfera incantatoare… chiar daca esti rupt de oboseala .

PS: mi s-a facut dor de Vama…  un rasarit, o cafea si el… nimic mai mult…

Maine mancam bomboane

Sau seminte, sau mestecam guma, sau mancam ciocolata, fiecare dupa cum vrea. Ideea este ca nu se fumeaza! Este Ziua mondiala fara tutun, asa ca se dosesc pachetele de tigari, se arunca brichetele si se fac plimbari in aer liber (asta ca sa nu va tenteze cumva vreo tigara ).

...

Acum n-am sa fac o pledoarie anti-fumat, n-am sa enumar efectele negative si n-am sa dau sfaturi cum sa va lasati de fumat (apare acusica un audiobook la Humanitas cu o metoda super eficienta cica: “In sfarsit nefumator“, asa ca exista solutii pentru doritori). Toata lumea stie lucrurile astea: fumatul ucide, duce la impotenta, scade fertilitatea si calitatea spermei, dauneaza sanatatii tale si a celor din jurul tau. Ce sa mai, desi informatia circula si se raspandeste, se estimeaza ca la nivel mondial exista peste un miliard de fumatori. Si probabil i-au numarat doar pe cei activi.

Si totusi, fumatul are un loc bine determinat in viata fiecarui fumator. Pentru timizi, pentru anxiosi, care mereu au o problema cu mainile (nu stiu cum sa le pozitioneze si sa le faca mai utile), fumatul chiar este o solutie, deoarece le tine mainile ocupate, dand astfel impresia ca au ceva de facut si avand impresia ca distrag atentia celor din jur, care ar putea observa starea lor de nervozitate. Daca e sa mergem mai departe, pozitia in care este tinuta tigara dezvaluie foarte mult din personalitatea si intentiile fumatorului, tradand felul in care acesta se raporteaza la situatie si la cei din jurul sau: impune respect, tradeaza starea de agitatie, emana seductie, sau pur si simplu se situeaza pe picior de egalitate cu ceilalti si se bucura de o socializare relaxata. Asadar, fumatul pare a fi mai mult o problema de natura psiho-sociala decat din sfera dependentei chimice, mai ales daca e sa ne gandim la motivele pentru care majoritatea fumatorilor si-au aprins primele tigari. [Mai multe despre subiect si despre limbajul trupului in general, gasiti rasfoind "Cartea gesturilor" (Peter Collet), care, alaturi de "Inteligenta emotionala" a lui Daniel Goleman, ar trebui sa se regaseasca in bibliografia obligatorie a elevilor, cel tarziu in clasa a IX-a. Parerea mea...]

In concluzie, maine, 31 mai 2009, Ziua mondiala fara tutun. Si daca de Ziua Pamantului nu ati stins luminile, daca nu veti marsalui maine alaturi de fanatici revoltati impotriva fumatului, daca de 1 Mai ati fost la gratare sau oricum, nu ati muncit, macar maine alaturati-va lumii intregi si stingeti tigarile, sau mai bine, nu le mai aprindeti deloc!

Hai noroc si aer curat !

Zece minute…

Mai am zece minute si se termina programul de lucru. Zece minute in care as putea sa fac multe: as putea sa-mi fac actele, as putea sa termin de baut cafeaua sefei, as putea sa omor furnica ce tocmai se plimba in graba pe birou… Le-am facut pe toate acestea si mi-a mai ramas timp si de blog.

In general, cand spui “zece minute“, pare ceva utopic: “Ajung in 10 minute!” (daca sunt minute somnulesciene, inseamna ca poti sa-ti mai comanzi o cafea, caci mai ai de asteptat!), “Vin zece minute sa te vad…” … Si cate si mai cate…

Cele mai placute zece minute din zi sunt dimineata, cu o cafea aburinda in fata… Discutii, planuri, dezbateri, pareri, sau pur si simplu doua fete morocanoase de somn.

Zece minute sunt foarte importante, totusi… Oare ce-as face daca as putea face orice pentru zece minute? Hm.. ma mai gandesc… deocamdata, ma grabesc sa parasesc pravalia . Au trecut cele zece minute de program .

Cand ai de lucru…

… ai face orice ALTCEVA!

Ca mine, de exemplu… tre sa scriu un articol, nu pe blog, evident, dar iata-ma scriind aici . Bine, se stie ca artistii isi intra mai greu in starea creativa, asa ca mi se iarta . Dar daca nu-l livrez la timp, sa vezi tu atunci, draga mea, cate “iertari” iti iei =)).

Asadar, me going back la scris, ca nu de alta, da poate mai ajung si pe la serviciu astazi… Of, of, bine ca am baut o cafea inspirationista si cu stil . Stiti vorba aia: nu e nimic mai frumos ca viata, decat dragostea dimineata… si cafeaua, as adauga eu .

E frumos afara, e frumos si cand ai de lucru, asa ca ma apuc in continuare de crosetat cu drag, ceva frumos. Sporuri si succesuri everyone!

Hai sa fie leapsa

Somn ma provoaca la leapsa… Bun, hai sa fie leapsa, ca deja m-am trezit dupa nunta, am baut si cafeaua, asa ca sunt gata sa raspund provocarii lansate. Cat despre nunta, stati linistiti, nu m-am maritat fara sa va anunt (doar stiti ca scriu totul pe blog, orice fac sau gandesc… poate intereseaza pe cineva ), dar au dat Cristina si Dinu chef cu sapte feluri de mancare (super buna ), cu nuni si nuntasi etc. (adica ne-am pus straie de sarbatoare si i-am sarbatorit).

Asadar, leapsa:

Daca eram o luna, as fi fost: probabil mai… putin mai cald, copaci infloriti, nopti senine… o minunatie!

Daca eram o zi a saptamanii, as fi fost: cu siguranta joi… e ziua in care m-am nascut, iar apoi, mereu, ziua in care mi s-au intamplat lucruri mistice

Daca eram o parte a zilei, as fi fost: seara, pe la apus

Daca eram un animal marin, as fi fost: o balena : prietenoasa, dar daca ai suparat-o, atunci e clar ca nu mai scapi cu viata

Daca eram o directie, as fi fost: fara indoiala inainte, cu semn de intoarcere interzisa

Daca eram o virtute, as fi fost: hmmm… aici e greu… sunt hipercritica de felul meu, asa ca poate ma ajuta cineva din exterior cu raspunsul asta

Daca eram o planeta, as fi fost: Mercur, evident : razboinica

Daca eram un lichid, as fi fost: apa unui izvor de munte

Daca eram o piatra, as fi fost: o bucata de stanca pe-un munte, sa am privire de ansamblu asupra lumii

Daca eram o pasare, as fi fost: o cioara: nimeni n-o vaneaza, traieste mult, e misterioasa, croncane si enerveaza pe multi

Daca eram o planta, as fi fost: un brad, evident: permanent verde, plin de viata, iar primavara, plin de muguri

Daca eram un instrument muzical, as fi fost: un pian, cum altfel?

Daca eram o emotie, as fi fost: roseata din obraji

Daca eram un sunet, as fi fost: n-as fi fost… silent mode

Dacă eram un element, aş fi fost – pamant: acolo am cea mai mare siguranta… chiar daca uneori se mai clatina…

Dacă eram un cântec, aş fi fost – Liquefy – The Servant

Dacă eram un film, aş fi fost – Love actually

Dacă eram un serial, aş fi fost – How I met your mother

Dacă eram o carte, aş fi fost – Jurnalul unui jurnalist fara jurnal – I. D. Sirbu

Dacă eram un personaj de ficţiune, as fi fost – habar n-am…

Dacă eram un fel de mancare, aş fi fost – salata de telina cu piept de pui

Dacă eram un gust, aş fi fost – acra tare

Dacă eram o aromă, aş fi fost – menta

Dacă eram o culoare, aş fi fost – verde

Dacă eram un material, aş fi fost – bumbac

Dacă eram un cuvânt, aş fi fost – un verb: a cauta

Dacă eram o parte a corpului, aş fi fost – ochii

Dacă eram o expresie a feţei, aş fi fost – zambet strengar

Dacă eram o materie de şcoală, aş fi fost – optionala

Dacă eram un personaj din desene animate, aş fi fost – nush…

Dacă eram o formă, aş fi fost – un cubulet

Dacă eram un număr, aş fi fost – 44, evident!

Dacă eram o maşină, aş fi fost – un 4×4

Dacă eram o haină, aş fi fost – sapca

Asadar, daca tot am terminat-o si cu leapsa, hai s-o dam mai departe la Sanda, sa zicem, la Singuratic, poate ma iarta si mai scrie si el ceva, Andrei, Catalin si evident, dragilor mei cititori. Este loc pentru toti .

Apropo de semne

“Cand auzi cum se exprima unii oameni evlaviosi, ai putea crede ca Dumnezeu a creat trunchiul, picioarele si bratele corpului omenesc, iar Diavolul i-a adaugat organele genitale.“

Aranjam niste carti la psihologie si am dat peste acest citat in Semnele trupului. Cum sa afli de ce suferi fara sa mergi la medic. Mi-a placut prea mult sa nu-l impartasesc si cu voi .

Ma intorc la asezat rafturi, ca sa nu-mi supar minunata sefa (yohnuta draga, de tine e vorba, evident ), pe care o si iubesc foarte mult! (vreo marire, ceva? ? ?).

Words don’t help

Ce faci cand simti ca vrei sa spui ceva si nu stii cum? Unii deseneaza, altii scriu, altii compun, altii canta… Mi-am dat seama ca oricat m-as chinui, cuvintele mi se par superficiale si dilueaza foarte mult substanta sentimentului. Pentru mine, asta e o melodie de suflet. Ma folosesc de ea…

more about “Words don’t help“, posted with vodpod

La semnalu’ slab…

… sa nu mergi cu modem Vodafone. Parca asa spune o vorba din popor, nu? Ei, daca n-ati mai auzit-o voi, asta nu inseamna ca nu exista. Poate nu facem parte din acelasi popor . Ideea e ca se aplica de minune! Pentru ca la mine, in city of Borosoaia, semnalu’ vodafone e pe undeva prin dosul dealului… adica nu prea e . Dar asta nu ma impiedica, de fiecare data cand purced spre resedinta si ferma Liuta, sa sper ca voi prinde putin semnal cat sa rezolv ce e de rezolvat… Optimista incurabila… sau putin cam nerealista uneori.

Asadar, dupa cum cred ca am sugerat deja, ma aflu pe meleaguri linistite. Asezata pe prag, cu miros de iasomie invaluindu-mi simturile, momentan si cu laptopul in brate (dar pisoiul imi da tarcoale, asa ca voi face rocada), ma bucur de sentimentul placut de siguranta, iubire si… confort psihic. Nu cred ca am inca sentimentul de acasa, dar atmosfera se apropie foarte mult de ceea ce aveam nevoie. Acusica ma duc sa-mi vad minunea de bunic, sa-mi iau portia de energie si intelepciune… sa ma simt, ca de fiecare data cand vin, copil din nou…

De-acum incepe aventura blogului in lupta cu semnalul. Il las sa se descurce… Ne citim la revenirea din concediu (adica maine seara, da-mi place cum suna ca sunt in concediu ).

Poftim? Ce spuneti?

Stati sa dau muzica mai incet, ca n-am inteles. Mai spuneti o data, va rog?

going wild!

De ce au unii impresia ca sunt platita si sa port aparat auditiv? Nu suport oamenii astia care deabea vorbesc, bolborosesc ceva acolo, cat pentru sufletul lor si mai au si pretentia sa le oferi informatia ceruta. Dar nu vorbesc aici de batranii care macar au o scuza, ci despre ceilalti, oameni in floarea varstei, puternici, care deabea isi mormaie cuvintele!