Barbatii de care ar trebui sa fugi (2)

Nu stiu altele cum sunt, dar eu (@Somnulescu: stiu, stiu, parca citesti Amintirile lui Creanga )tin foarte mult la libertatea mea. Si nu ma refer aici la o libertate prost inteleasa, ci la acel spatiu in care as vrea sa-mi respir propriul aer, acel timp liber de care uneori mai am si eu nevoie, acea intimitate ce tuturor ne face bine… E o libertate de bun simt, spun eu… Nu cer mult, decat sa nu incerci sa ma sufoci! (ok, recunosc, accept sufocatul cu iubire si saruturi , dar fara excese prea mari ).

Un alt barbat de care poate ca ar trebui sa fugim: barbatul posesiv. La inceput, totul e frumos, distractiv, te ia cu fiori cand il auzi ca te intreaba ce faci maine, iti place la nebunie felul in care vrea sa fie cu tine in fiecare clipa, te fascineaza de-a dreptul dorinta lui nebuna de a face absolut totul impreuna… Ce sa mai, esti indragostita pana peste urechi si nimic altceva nu mai conteaza, decat ochii lui in care vrei sa te pierzi mereu si pe care vrei sa-i vezi la fel de des oglindindu-se intr-ai tai. Si este si normal sa fie asa! Asta inseamna cuplu fericit, nu?

DAR! ce e prea mult, se stie: fie e ilegal, fie ingrasa, fie dauneaza grav sanatatii. Excesele nu sunt bune!!! Cand incepi sa-mi programezi activitati pentru fiecare zi libera din urmatoarele doua saptamani, incep sa am o problema! Cand vrei neaparat sa stii fiecare pas al meu, fiecare miscare, fiecare gand in parte, atunci sa stii ca incep sa imi pun intrebari mari! Dar cand incepi sa devii si suspicios si incerci sa ma controlezi, atunci afla de la mine ca prefer sa fiu singura!

Oare nu te-ai gandit niciodata ca daca stau langa tine e pentru ca asta imi doresc, nu pentru ca nu as fi gasit pe cineva mai bun? Oare chiar nu poti sa intelegi ca daca tac si privesc undeva in gol, nu inseamna neaparat ca ma gandesc la “cineva” sau “ceva” anume? Iti este greu sa-mi intelegi atitudinea relaxata atunci cand pleci undeva fara mine, dar te lauzi ca nu esti tinut sub papuc? Mai gandeste-te! Nu poti doar sa ma iubesti si atat? Pana si ganditul in exces dauneaza grav… sanatatii tale! Caci pe mine, nu ma mai afecteaza. Geloziile tale m-au plictisit, egoismul tau ma calca pe nervi, iar dragostea ce ti-o purtam la inceput a cam luat-o la goana… S-a ascuns si asteapta zile mai bune… Dar nu alaturi de tine! Caci tie ti-e greu sa intelegi ca n-am timp sa mint si ti-e greu sa accepti sinceritatea ca fapt divers… In capul tau, scenariile infloresc in buchete, iti invadeaza mintea si-ti intuneca gandirea… Eu nu vroiam decat o relatie linistita, naturala, deschisa… Tu? Tu cred ca vrei doar atentie si viata palpitanta… in mintea ta…

Sa vedem, cine mai urmeaza?